luni, 24 februarie 2014

Dezmaţul european

Nu mai scriu, am zis o dată,
Însă tot ce se întîmplă
Mă sufoca, mă dau gata,
Nu mai pot sa tac în umbră.

Era linişte şi pace
Pînă de un timp încoace,
Se vorbea de-o parafare
Şi de euro-integrare.

Parafare, parafare,
Ce-o mai fi şi asta oare?
Pentru cineva se pare
Este un fel de mâncare.

Se hrănesc din asta frate
Trei partide jumătate,
Restul ţării laolalta
Este partea condamnată.

Guvernarea noastră slabă,
Fără pic de caracter
Au lăsat să se comită
Asupra ţării "adulter".

Blestemaţi sîntem se vede
Cu toate că la Bruxelles,
Cred că din naivitate,
Ne declară top-model.

Şi ca nu cumva să creada
Cineva că nu am fi,
Ne-au organizat vrăjmaşii
Fotosesii, zi de zi.

Ne place sau nu ne place
N-avem de ales, pe bune
Şi pozăm prin intersecţii
Nici nu vă mai spun ca cine.

Între timp aleşii noştri
La costum şi la cravată,
Se Eurodelectează
Ba la Vilnius, ba Comrat.

Şi dacă la Vilnius totuşi
Indirect s-au parafat,
Apoi la Comrat măi, frate,
Direct s-au parafinat.

La Comrat a mers avan
Prima dată-n patru ani,
Tot cu declaraţii false
Şi expresia "так дальше".

Este clar aici subtextul,
Deci sîntem nişte rataţi
Dacă o să mai alegem
Deputaţii coloraţi.

De iei verde şi albastru
Şi mesteci c-un beţişor
Se primeşte un fel de galben
Moale şi mirositor.

Şi cu-n astfel de amestec
Sa te integrezi musai
Numai într-o Europă
Care are guturai.

Au făcut o încercare
Să corupă găgăujii
Cu promisiuni deşarte
Nu te bagi, acolo-s ruşii.

Aţi crezut că v-aparţine
Tot ce mişca-n ţara asta,
Cred că asta e motivul
Să vă schimbaţi şi nevasta.

Şi o dată ce senseiul
Este cel mai bun la toate
Nu se cade să rămânem, noi
În urma prea departe.

Trebuie să păstrăm distanţa,
Ne dictează eticheta.
Cînd senseiul c-o gimnastă,
Noi po-pîc cu o vedetă.

Le-am dori casă de piatră,
Dar nu văd ideea bună,
Le doresc ca să rămână:
"Cel mai bun.." şi "Cea mai bună.."